N-ai de ce să dai sfaturi dacă nu ți se cer,
Problemele altora nu sunt concurs de fler,
Nu ești salvator, nu ești doctor Xavier,
Nu formezi X-Men și nu ești cavaler.
Ajutorul e prețuit când e necesar,
Nu contează cât crezi că știi și cât har
Crezi că ai, e în zadar și e clar
Că o faci pentru tine, proiectezi un avatar,
Ca să arăți cât de deștept ești de fapt,
Cum găsești tu soluții și cât ești de apt
În a fi mai bun ca ăla care-i jos
Și se zbate în ceva din care tu te-ai scos.
Nu ești om bun când faci bine cu forța,
Ești un sătean care intră forțat cu torța,
Și cu bocancii în sufletul cuiva,
Uneori tre’ să știi să spui „Pa!”
Alteori tre’ să aștepți chiar daca doare,
Ca omul ăla să îți ceară alinare,
Oamenii, de ei înșiși, nu-i poți salva
Nu-i da cuiva savarină dacă-i trebuie halva!
Îndulcindu-mi ideea de bunătate în timp ce mă uit la „arhanghelii dreptății” de pretutindeni, în aceste zile,
Cosmin Dominte – cred că e bine să ajuți pentru a trăi, nu să trăiești pentru a ajuta fiin’că riști să ajungi să faci rău de dragul binelui.
Advertisment
Recomandări
Partenerii noștri