Din vorbe îți deschidem ochii. România abia începe să-și apere femeile O palmă pe fund și un „ce-ai, fă?”

Sau o ciupitură!” și-un „ți-aș da-o, mă”,
Un „pupă-mă și pe mine că altfel nu te las să pleci”,
Un „dacă nu vrei să fii a mea, ai grijă pe unde treci”
Și multe alte agresiuni fizice și verbale,
Pățite de minore, doamne, domnișoare,
De când e lumea și până-n zilele actuale
Sunt, în sfârșit, pedepsibile pe căi legale,
Și în România, unde până acum puțin timp,
Nici femeile bătute nu primeau dreptate-n schimb.
Rămâne de văzut, actualizat și perpetuat
Și modul corect și concret de implementat
O astfel de legislație, care să protejeze
Victimile în cauză, nu să le descurajeze,
Și de stabilit cum se ajunge cel mai ușor
La adevăr, în astfel de caz, și la infractor.
Dar… dacă femeia trebuie să demonstreze,
Cum o face, fără să piardă la procese,
Dacă nu are martor sau n-a apucat să filmeze?
Ăla care a făcut-o, poate să scape lesne?
Dacă nu trebuie să demonstreze și-i de ajuns să spună
Dar tipul n-a făcut nimic și ea doar se răzbună
Și apoi omul are probleme de la o minciună,
Hm… Nici asta nu prea e a bună!
Cum facem să nu o dăm în altă extremă?
Iată un subiect, cu adevărat complex, în temă!

Cu gândul că România abia începe să-și apere femeile și astfel de întrebări incomode trebuie puse,
Cosmin Dominte – om care crede că răspunsurile pe care le găsim pentru ele arată dacă avem, sau nu, gradul de civilizație la care râvnim cu toții.