Femeie, înainte de toate. Dolores O’Riordan

Se zice că femeile se tot răzgândeasc. Nu toate. Știu una care și-a ales destinul de când s-a născut: la 5 ani, cânta în corul bisericii; la zece, în cârciuma unchiului ei. La 12 ani, schimbă școala și se prezintă clasei așa: mă numesc Dolores O’Riordan și voi fi un rock star!

În timpul liceului, învață toate instrumentele, de la percuții și fluiere tradiționale la pian, acordeon și chitară. Când vine vremea să meargă la facultate, fuge de acasă ca să poată cânta. Părinții vor afla un an mai târziu că e solista unui grup numit The Cranberries. Cu ei, vinde 50 milioane de albume și obține 14 discuri de platină în SUA. La început, e atât de timidă, încât cântă cu spatele la public. Are însă o voce făcută să exprime toate emoțiile și stăpânește cele mai diverse tehnici de interpretare, de la rock la yodel, de la gregorian la bocete celtice. Știi multe cântărețe grunge care i-au putut ține piept în duet lui Luciano Pavarotti? Cunoști altă punkistă care să fi susținut 3 concerte de Crăciun la Vatican, în prezența Papei?

Asemenea unei Edith Piaf sau Maria Tănase, Dolores are darul să poată cuprinde într-un singur sunet toată identitatea poporului său. Când o asculți, vezi și respiri Irlanda, îi simți furtunile și lacrimile! Între două cuvinte, Dolores trece de la trufie la căință, de la revoltă la iluminare. Moare accidental la 46 ani, însă în sânge nu are droguri, ci medicamente: Dolores era depresivă și bipolară. Irlanda decretează 3 zile de doliu național iar fanii vin chiar și din America de Sud. La intrarea în satul natal, bătrânul preot care o dirija în copilărie la cor întâmpină presa în mijlocul șoselei cu cuvintele: ”Voi ați pierdut o mare cântăreață, noi însă plângem o fiică a satului nostru”. În afară de familie, singurul lăsat să treacă mai departe va fi președintele Irlandei.

Printre îngerii ce cântă în Rai, doar unul poartă bocanci Doc Martens: e Dolores.