Guggenheim Jeune din Londra, Muzeul de Artă Modernă de la Veneția. Doar două lucruri care n-ar fi existat fără Peggy Guggenheim.

În anul 1921 lumea răsuflă ușurată. Se terminase războiul, în 1918 și în 1920, epidemia de gripă spaniolă, care făcuse mai multe victime decât conflictul armat.

Și tot în 1921, Peggy Guggenheim descoperea lumea artistică pariziană dezorientată și săracă după război și boală, căci în astfel de momente artă nu ține de foame. Că și acum, de altfel. Atunci, devenit  conștientă de pasiunea să pentru artă, pe care la maturitate a numit-o dependență.

Recomandări

NOU COD PENTRU SCHENGEN
NE-A SALVAT VACCINUL?
CIOLACU: COALIȚIA NU SE RUPE
UK: FETELE ÎNTREC BĂIEȚII LA FUMAT
MORIȘCA DE PE MOULIN ROUGE A CĂZUT
ACȚIUNILE META SE SCUFUNDĂ

S-a născut la New York, într-o familie, de evrei, una dintre cele mai bogate din America. După cum povestește, dincolo de afaceri, rudele erau excentrice și iubitoare de artă, chiar dacă necunoscatore.

A avut parte și de necazuri. Tatăl ei moare pe Titanic, iar adolescență fiind, își fracturează maxilarul într-un accident la călărie. Mai târziu, plictisită de aspectul ei fizic, face o operație la nas, pentru a și-l înfrumuseța. Fără nici un succes.

Dar pasiunea pentru artă, descoperită în anii 20, rămâne. Devine un nume în artă modernă încă din anii 30. Organizează expoziții și achiziționează lucrări de artă. Atunci când vânzarea lasă de dorit, cumpără ea câte o lucrare de-a fiecăruia, că să fie toată lumea mulțumită. Kandinski, Brâncuși, Cocteau, Arp devin vizibili. Și mulți alții.Trei căsătorii, doi copii, multe aventuri. Venețienii, acolo unde s-a stins din viață, o numeau Ultimul Doge. Fără ea nu se poate vorbi de artă modernă.