Războiul din Ucraina a pus oarecum în umbră tirania din Belarus. Lukashenko caută azi simpatia Vestului, grațiindu-l pe bloggerul disident Protasevici. Între timp, dintre cele trei femei lider ai opoziției, două sunt în exil. A treia e acasă, condamnată la 11 ani închisoare. Numele ei este Maria Kalesnikava.

La 41 ani, a trăit deja două vieți. În prima, a absolvit Conservatorul din Minsk și are două masterate la Universitatea din Stuttgart. Flautistă de concert, făcea turnee și organiza festivaluri muzicale. A doua ei existență începe în 2020. Este șefa de campanie a contracandidatului lui Lukashenko. După arestarea acestuia, participă la triada feminină a opoziției la dictatură. E singura care refuză să-și părăsească țara. Când serviciile o răpesc și vor să o deporteze în Ucraina, sare pe geamul mașinii în no man’s land, își rupe pașaportul și se întoarce pe jos la postul de frontieră. Arestată, e condamnată pentru extremism și tentativă de lovitură de stat. De atunci, știm doar că i se refuză vizitele sau deținerea unui flaut, că suferă din cauza fumatului din celulă și că a supraviețuit cu greu unei operații de ulcer perforat. Și soarta avocaților ei e grăitoare: primul e dat afară din barou; următorul, arestat la domiciliu. Tatăl ei o poate vedea doar 10 minute în spital, în prezența a trei gardieni. În ciuda privațiunilor, Maria nu cedează. Refuză să ceară grațierea, deoarece se consideră inocentă. Pentru Occident, e o prizonieră politică recompensată deja de SUA cu International Women of Courage Award și de UE cu premiile Sakharov, Vaclav Havel și Carol cel Mare. Pentru cei din Belarus, este eroina care nu-și pierde niciodată zâmbetul și speranța.

La Minsk, Lukashenko a impus o tăcere de plumb. Însă dincolo de zăvoare și gratii, democrația are încă un flaut fermecat. Iar Maria Kalesnikava știe să-l folosească întocmai ca în basmul fraților Grimm.