E război și ești mereu cu ochii pe știri. E Ziua internațională a libertății presei, dar corespondenții de front nu sărbătoresc, ci îți transmit imagini de sub bombe. Pentru ca ai dreptul să știi. Pentru că libertatea ta e datoria lor. Printre ei sunt și femei, care urmează modelul lui Martha Gellhorn.
Advertisment
E 6 iunie 1944. Pe plaja Omaha din Normandia sunt 160.000 bărbați și o singură femeie. S-a ascuns pe un vas-spital, pentru a putea fi martora debarcării. Primele două zile nu va scrie, ci va ajuta răniții sub ploaia de gloanțe. Martha însă era în elementul ei. La 7 ani, își însoțea mama sufragetă la proteste pentru dreptul la vot. Mai târziu, abandona studiile la prestigiosul Bryn Mawr College pentru a deveni jurnalistă. În 1937, îl însoțește pe Hemingway în Spania, de unde transmit împreună corespondențe despre războiul civil.
E începutul unei scurte căsnicii și a unei pasiuni care va dura restul vieții. Martha urmărește toate conflictele secolului din linia întâi, până la invazia din Panama în 1989. Divorțează de Hemingway, care o dorea casnică: ”De ce să fiu o notă de subsol în viața lui, când o am pe a mea?” Mai târziu, spune că ”dragostea trece, însă munca rămâne”. În 60 ani de carieră, Martha colindă 53 țări. De la războiul japonez în China la eliberarea lagărului Dachau, de la Coreea și Vietnam la Orientul mijlociu, își riscă viața pentru cititori. La 80 ani, își cere public scuze că nu mai are puterea de a pleca în fosta Iugoslavie! Pe front, e înarmată doar cu o inimă, doi ochi și un stilou. Nu se teme de moarte, ci de minciună. Cuvintele ei devin o spadă ascuțită, cu care apără adevărul și memoria celor uciși.
Recomandări
Bărbații fac războaie, apoi ridică monumente morților. Ca femeie și jurnalist, Martha Gellhorn le-a povestit lupta în cuvinte care îi readuc la viață la fiecare lectură. Pentru că ai dreptul să știi. Pentru că ai datoria să nu uiți.
Partenerii noștri