Se spune că nimeni nu e profet în țara lui. Însă trăim într-o lume globalizată și amestecată, în care oamenii își pierd uneori rădăcinile. Naomi Osaka e unul din chipurile acestei lumi. Are rădăcini, chiar multe. Și sunt toate puternice.

Naomi Osaka este întruparea visului american: dacă dai tot, vei primi tot. Ca să ajungă la 23 ani (a ajuns) numărul 2 mondial în tenis, a renunțat întâi la copilărie, apoi la adolescență. Anii de antrenament, concentrare, efort și durere au pregătit-o să o înfrunte pe Serena Williams în finala US Open. A învins. Pentru tatăl ei haitian, pentru mama ei japoneză, visul american și-a ținut promisiunile. Dar pentru Naomi?

Într-o țară zguduită de violențe rasiste, Naomi Osaka a profitat de atenția camerelor de televiziune și a purtat măști cu chipurile victimelor. Pentru ea, a fi introvertită și timidă cu presa nu te scutește de datoria de a lua cuvântul. Apoi, pentru ca americanii să înțeleagă, a ales să participe la Jocurile Olimpice sub drapelul Japoniei. Unii au considerat-o trădătoare, dar Naomi e americancă: când Statele Unite nu mai sunt un melting-pot iar visul este în pericol, ea trage semnalul de alarmă. Acum câteva zile, Naomi a purtat torța care a aprins flacăra olimpică. Acest simbol e o recompensă muncită: dincolo de tenis, Naomi Osaka a arătat că aduce lumină în vremuri întunecate. În numele negrilor discriminați, în numele asiaticilor agresați în urma pandemiei. În numele ei de femeie. Pe scurt, în numele visului american: liberty and justice FOR ALL.