Spiritul sportiv promovează pacea și înțelegerea între oameni. În cel mai rău caz, le canalizează măcar agresivitatea spre competiție pașnică. Sunt însă și limite, așa cum ne reamintește super-campioana Olga Kharlan.
Născută la Mykolaiv în 1990, începe scrima la vârsta de nouă ani, călcând pe urmele surorii sale mai mari. Debutul internațional îl face la 15 ani, câștigând medalia europeană de bronz la sabie în 2006. Doi ani mai târziu, devine campioană olimpică la Beijing cu echipa Ucrainei. Urmează patru medalii olimpice, șase titluri europene și patru mondiale la individual. În ultimul deceniu, este clasată pe primul loc în lume timp de cinci ani. Cunoscută pentru stilul său agresiv și dinamic, precum și pentru duritatea și rezistența ei mentală, este considerată ca fiind una dintre cele mai mari campioane de sabie din toate timpurile. Olga e și un avocat neobosit pentru pace și drepturile omului, participând la multe campanii internaționale. Anul acesta, a refuzat însă să dea mâna cu un adversar rus la Campionatele Mondiale de la Milano. În semn de protest față de război, a ales să salute reglementar cu sabia, gest acceptat de arbitru. Forțând un incident, rusoaica a refuzat să părăsească podiumul iar federația internațională a cedat, descalificând-o pe Olga și compromițând calificarea ei pentru Jocurile Olimpice din 2024. Scandalul a fost rezolvat în final de Comitetul Internațional Olimpic, care a invitat-o oficial pe campioana ucraineană la Paris.
Olga Kharlan e mai mult decât o campioană, ea este un luptător și un patriot. În luptă dreaptă, ea apără cu sabia culorile naționale. Dar în spatele măștii albe se ascunde o conștiință, care luptă pentru memoria civililor uciși, pentru onoarea femeilor violate și a copiilor răpiți. Pentru Olga Kharlan, adversarul – chiar înfrânt – merită o strângere de mână; aroganța inamicului se salută însă cu arma.
Advertisment