„Dramaturgul William Congreve spunea că iadul nu are furie ca cea a unei femei disprețuite. Putin nu cred să-l fi citit, Lukașenko nici atât. Așa au ajuns s-o cunoască pe Svetlana Tihanovskaya.
Advertisment
Era profesoară de engleză. În vacanțe, însoțea în Irlanda elevii afectați de tragedia de la Cernobîl. Acasă, avea doi copii și un soț activist pro-democrație.
Când acesta a candidat la președinția Belarusului în 2020, Lukașenko l-a arestat. Hotărând să-i ia locul, Svetlana intră în istorie. Platforma ei e simplă și concentrează speranțele majorității cetățenilor: eliberarea deținuților politici, reforme democratice, scoaterea țării din uniunea cu Rusia și limitarea la două mandate prezidențiale. Lukașenko are deja cinci, așa că se declară câștigător.
Recomandări
Valuri de protestatari ies în stradă, unde sunt reprimați violent. Tihanovskaya se refugiază în Lituania. Astăzi, conduce la Varșovia un adevărat guvern în exil și cere sancțiuni împotriva dictatorului. Deși nu are o funcție oficială, atitudinea sa fermă și parcursul ei politic îi deschid toate ușile, de la Parlamentul European la Casa Albă și la Consiliul de Securitate al ONU. În războiul actual din Ucraina, a semnat un manifest în care cere armatei din Belarus să se opună invaziei și îl acuză pe Lukașenko de înaltă trădare. A supervizat batalionul de voluntari ce s-a alăturat trupelor ucrainene și încurajează rezistența din Belarus, care sabotează mașina de război a lui Putin. Tihanovskaya a primit în 2020 premiul Zaharov și în 2022 premiul Charlemagne. A fost nominalizată de două ori pentru Nobel. Însă ea nu-și dorește distincții, ci un soț liber într-o țară liberă.
Imperiile sunt făcute de bărbați. Libertatea însă le ridică uneori în față câte o femeie hotărâtă: romanii s-au lovit de Boudicca, englezii de Ioana d’Arc. Azi, rușii o descoperă pe Svetlana Tihanovskaya. În Ucraina, Putin riscă să piardă și Belarusul. „
Partenerii noștri