Apariția inflației peste noapte, în toată lumea, a dat peste cap toate băncile centrale, care încă nu știu cum să reacționeze. Dacă ar majora dobânzile în forță, metoda clasică, pentru a restrânge cantitatea de bani din piață, ar afecta economia și business-ul, care și așa este lovit din nou de apariția valului cinci de COVID.
Până când dobânzile vor deveni real pozitive, adică peste inflație, lumea trebuie să se descurce cu dobânzile real negative, adică dobânzi mai mici, chiar mult mai mici decât inflația, care este în creștere.
Dacă analizăm tabloul ultimelor date, România are cea mai mare dobândă negativă ca diferență între dobânda băncii centrale și inflație.
La o inflație de 8%, cât a fost în octombrie, și o dobândă la BNR de 1,75%, avem o dobândă real negativă de 6,19%. Americanii au o inflație de 6,2% și o dobândă de 0,15% rezultând o dobândă real negativă de 6,12%. În zona euro avem o dobândă real negativă de 4,66%, în timp ce în Germania, apărătoarea inflației, avem o dobândă real negativă de nu mai puțin de 5,06%. Franța are o dobândă real negativă de 3,16%, în timp ce Italia are o dobândă real negativă de 3,76%.
În jurul nostru, Polonia are o inflație de 6,8%, o dobândă a băncii centrale de 1,25%, care rezultă în final într-o dobândă real negativă de 5,55%.
Ungaria are o dobândă real negativă de 4,4%, în timp ce Cehia stă cel mai bine, cu cea mai redusă dobândă real negativă, de numai minus 3,05%.
În tot acest context mondial, cu inflație în creștere, cu mult peste dobânzile băncilor centrale, cei care pierd sunt cei care au depozite la bancă, pentru că valoarea banilor se erodează.
Câștigă cei care au credite, atâta timp cât dobânzile nu cresc la nivelul inflației.