Fini sunt! Unde se pierd jumătate dintre copiii care încep școala?

Un nou an școlar, o nouă speranță pentru educație, pentru viitor, o nouă speranță pentru economie, pentru companii și, în final, pentru România. Avem proiectul România Educată al președintelui Klaus Iohannis, de care toată lumea face mișto. Până la urmă, școala este calul de bătaie al tuturor, o educație școlară și un sistem de educație pe care îl critică toată lumea, dar unde, în realitate, nimeni nu are chef să schimbe nimic. Poate doar copiii.

Nici profesorii, nici părinții, nici politicienii, care teoretic ar fi responsabili de o anumită schimbare prin intermediul legislației, nu au chef să răscolească un sistem. Metoda de predare și învățare nu poate fi schimbată peste noapte, nici măcar în ani. Profesorii sunt cei care sunt, unii au har, iar alții nu, unii au chef să-i învețe pe copii să învețe, alții nu, sistemul de educație se raportează la politic, indiferent cine este la guvernare. Dar cum spunea cineva, sistemul de educație din România nu este chiar cel mai rău din lume. El produce în fiecare an copii cât de cât educați, ca să ne raportăm la un limbaj de business.

Digitalizarea, acest concept care este pe buzele tuturor, se transformă doar într-o licitație prin care se cumpără anual calculatoare, sisteme informatice sau aplicații de miliarde și miliarde de euro. Totuși, rămân câteva întrebări sau cel puțin una: de ce jumătate dintre copiii care încep o școală se pierd pe drum. Unde ajung ei? Până la urmă ar trebui să fie o problemă de stat, pentru că ține de viitorul României. Am înțeles că guvernul Ciolacu trebuie să se ocupe de pensionari, dar măcar să afle ce se întâmplă cu copiii care se pierd pe drum, care reprezintă viitorul. În fiecare etapă de educație, finalul clasei a 8-a, clasa a 10-a, clasa a 12-a, bacalaureat și, nu în ultimul rând, facultate, o bună parte dintre copii dispar și nimeni nu-i urmărește unde se duc, ce fac, cu ce se ocupă și, până la urmă, cum ar putea fi recuperați.

Într-o lume globală în care țările occidentale caută cu disperare oameni și creiere, la noi jumătate dintre copiii care încep într-un an școala se pierd pe drum. Peste 20 de ani ne vom întreba de ce școlile sunt goale, părăsite, așa cum ne întrebăm acum de ce există comune, orașe părăsite, fără copii, fără tineri, fără viitor.