Principala funcție a președintelui republicii, constă, potrivit Constituției din 1990, în arbitrarea vieții politice, în arbitrarea conflictelor. Asta înseamnă că președintele este și ultima personalitate, ultimul lider la care se poate apela în momente de criză, cum este, de exemplu acest moment.

Din nefericire, Klaus Iohannis a coborât această instituție care era deasupra partidelor, deasupra bătăliilor politice interne până la nivelul de purtător de cuvânt al Guvernului PNL. E drept, cel care a stricat această opostază a fost Traian Băsescu prin acea năstrușnică teorie președintelui-jucător. Președintele nu poate fi jucător pentru că prin Constituție el este arbitru, arbitru-spectator.

Se vede acum când națiunea își îndreaptă privirile către un om și anume către președintele republicii, că e nevoie de un președinte care să arbitreze. De exemplu, acum să cheme partidele parlamentare la consultări pentru a vedea dacă se țin sau nu alegerile.