Conform unui mit românesc, în prima zi a lunii martie, Primăvara a ieșit la marginea pădurii și a văzut cum, într-o poiană, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat, dar Primăvara l-a acoperit mâinile ei, care s-au înspinat. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile Mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.
Obiceiul Mărțișorului îl au românii și bulgarii, el fiind întâlnit în chip firesc și la moldovenii de peste Prut și la macedoneni. Bulgarii susțin chiar că această tradiție provine din timpurile hanului Asparuh (681-701), când Boian, eliberat din prinsoare de un șoim legat cu un fir de ață albă, a înroșit parțial firul cu sângele său. De-atunci, așa cum soldații au trebuit să poarte firele alb-roșu spre a fi feriți de necazuri, la bulgari și în anumite zone ale României (Moldova), și bărbații primesc mărțișoare. În România, sunt legende care susțin că firele alb și roșu împletite provin de la daci și de la romani.
Obiceiul de mărțișor a fost inclus în Lista elementelor patrimoniului cultural imaterial al umanității a UNESCO în 2017, ca „evenimente culturale asociate cu sărbătorirea zilei de 1 martie”, propus într-un dosar colectiv de către Bulgaria, Macedonia de Nord, Moldova și România.
Advertisment