În 1571, adică acum patru secole și jumătate, murea Ioan Sigismund Zápolya (principe, 1540-1551, 1556-1571; totodată, rege al Ungariei, 1540-1551, 1556-1571) și își începea domnia Ștefan Báthori (voievod, 1571-1583; principe, din 1576; ulterior, rege al Poloniei, 1575-1586). Ambele personaje sunt înconjurare de o serie de ciudățenii care le fac mai mult decât interesante.

Viața și cariera lor s-a derulat pe fondul destrămării Regatului Ungariei, care, în 1541, era ocupat de turci (în partea centrală), de Habsburgi (în părțile nordice și vestice) și supraviețuia vag sub forma autonomului principat al Transilvaniei (pus sub ascultarea Porții Otomane, dar necucerit). Ambii au domnit efectiv doar în Transilvania, în ciuda pretențiilor celui dintâi de a fi fost și rege al Ungariei. Anul 1571 a rămas pentru unii un simbol al toleranței transilvane, dar este vorba despre o toleranță limitată la cei privilegiați de-atunci, fără legătură cu sensul noțiunii din perioada contemporană. Totuși ne gandim la Sigismund Zápolya și Ștefan Báthori ca personaje importante care anunțau o schimbare în Europa vremii.