Cine nu știe zicerea sau zicala „Ai carte, ai parte!”? A fost o vreme când zicala aceasta n-avea nicio legătură cu școala. Vremea aceea e îndepărtată de noi și se numește Evul Mediu. Oamenii de atunci, însă, aveau o obsesie mare: pământul.

Cine avea pământ, avea succes în viață. Cine nu, era un paria. La un moment dat, pământul s-a împuținat, proprietarii au devenit tot mai mulți, și trebuia reglementat regimul pământului. Apelau la regi și la domni ca să le dea cărți, adică documente pentru pământul lor. Prin urmare, cine avea cartă, sau „chartae”, adică diplomă, document pentru pământ, avea parte în viață de bine, de fericire, cine nu, nu. Cu timpul, s-a dovedit că pământul nu mai e totul. „Ai carte, ai parte!” a început să însemne iubirea de învățătură, de erudiție, de cunoștințe. Din păcate, astăzi, asistăm la o întoarcere a roții și parcă revenim în Evul Mediu, pentru că unii cred că prin impertinență poți ajunge să ai putere în viață. Ar fi bine să revenim la vechile valori, în ideea că dacă ai educație și învățătură, ai parte. Iată cum un proverb vechi poate să aibă semnificații foarte, foarte importante în perioada pe care o trăim acum.