Balduin al IV-lea, care suferea de la o vârstă fragedă de lepră, a ajuns totuși rege al Ierusalimului. S-a dovedit un rege energic și un comandant militar priceput. Balduin a atins majoratul în 1176 și, în ciuda bolii, a dovedit că nu are nevoie de sprijinul niciunei regențe. Fiind bolnav de lepră, Balduin nu s-a căsătorit și nu putea avea urmași. A hotărât ca succesoare la tron să devină ori sora sa Sibylla, ori sora sa vitregă Isabella. Balduin și sfătuitorii lui au ajuns la concluzia că doar prin căsătoria Sibyllei cu un nobil apusean ar putea regatul să capete sprijin din Europa. Sprijinul scontat nu a venit.
Advertisment
Regatul său din Orientul Apropiat a fost un stat creștin, fondat la 1099, după Cruciada Întâi, pe locul Israelului și Palestinei de azi. În 1187, capitala regatului a fost cucerită de Saladin, sultan musulman kurd. În secolul al XIII-lea regatul a rămas o fâșie de pământ de-a lungul țărmului Mediteranei, iar în 1291, ultimul oraș creștin, Acra, a fost cucerit de mameluci, castă militară musulmană puternică din Egipt și Siria.
Regatul cu existență efemeră de nici două secole a fost rezultatul politicii de cruciadă a Europei creștine occidentale în frunte cu papa și regii, care urmăreau cucerirea Locurilor Sfinte din mâinile arabilor și ale musulmanilor în general. Cruciada clasică a fost ofensivă, când creștinii i-au atacat pe musulmani la ei, în Asia, pe când Cruciada târzie a fost defensivă, adică lupta creștinilor pentru apărarea Europei de asalturile turcilor otomani. Toate au însemnat războaie, pierderi de vieți omenești și distrugeri de bunuri materiale și de opere artistice.