Au trecut 700 de ani de când Basarab I era numit de regele Carol Robert de Anjou al Ungariei, la 1324, „voievodul nostru de peste munți”, ceea ce înseamnă că acest conducător era vasal al pomenitului rege.
Documentul de la 26 iulie 1324 mai zice că un anume magistru Martin a avut „în mai multe rânduri” solii la acest Basarab. Această precizare arată că Basarab domnea de oarecare timp. Din moment ce soliile au fost „în mai multe rânduri”. Peste nici un an, la 18 iunie 1325, Basarab „munteanul” este pomenit ca „necredincios al Sfintei Coroane” a Ungariei, vătămător al respectului regesc și cu putere mai mare chiar decât a suzeranului său. În 1 februarie 1327, Basarab este considerat de rege „iubit fiu” și „nobil bărbat”. Lucrurile erau complicate, iar Basarab era diplomat, știind când să evite un conflict armat cu suzeranul său și când să își arate revolta pe față. La 1330 a avut loc lupta de la Posada, în care oastea ungară a fost înfrântă la o trecătoare între munți, însuși regele fiind în pericol de moarte. A fost nimicită atunci de valahi „floarea nobilimii maghiare”.  La scurt timp, 26 noiembrie 1332, Basarab este numit „schismatic” și „necredincios român”, „răzvrătit și trădător”, creator de „robiri, cazne, pieiri și pericole pentru neamul unguresc”.
Atunci, „românul Basarab” a afirmat pe plan internațional independența Țării Românești, după ce îi realizase unitatea de la Severin până în „părțile tătărești” de la gurile Dunării, rămânând în anale drept organizatorul „primei libertăți românești”. 

Recomandări

ATACURI ÎN GAZA
UCRAINA ATACĂ RUSIA
RUSIA ATACĂ
CADOURI...VII
PAMELA LEAVES „THE SIMPSONS"
ACUZAȚII PENTRU ADANI