La 13 septembrie 1848, s-a dat bătălia de pe Dealul Spirii (azi în București), pentru apărarea Revoluției din Țara Românească, în care luptaseră Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu, Alexandru G. Golescu, Dimitrie și Ion Brătianu, Ion Ghica, Christian Tell, Gheorghe Magheru și alții. A fost ultima confruntare armată disputată pe teritoriul românesc dintre structuri militare ale Țării Românești (batalion de infanterie, companie de infanterie și Compania de pompieri condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu) și un corp de armată otoman. Forțele externe intervenționiste – Imperiul Otoman și Imperiul Rus – au înfrânt revoluția din Țara Românească, dar înfăptuirile sale și programul (drepturi și libertăți democratice, eliberarea și împroprietărirea clăcașilor, reforma școlară, unirea Țărilor Române, steagul național, desființarea robiei romilor etc.) au rămas. Programul a fost înfăptuit treptat, de la 1848 până la 1918, sub domniile lui Alexandru Ioan Cuza, Carol I și Ferdinand I. Momentele principale ale programului, prefigurate la 1848-1849, au fost 1859 (unirea Moldovei și Țării Românești), 1877 (Independența) și 1918 (Unirea cea Mare). Deschiderea drumului s-a făcut la 1848, când, între altele, s-a sacrificat pentru libertate o companie de pompieri români la București. Chiar dacă Bătălia din Dealul Spirii s-a încheiat cu înfrângerea trupelor române, totuși, din punct de vedere istoric, această luptă consfințește dorința națională de autodeterminare până la jertfa supremă. De aceea, s-a decis prin lege ca ziua de 13 septembrie să fie Ziua Pompierilor din România.