Pop Up. Cluj-Napoca

Clujul există ca așezare omenească de mii de ani, dar numele i-l cunoaștem doar de pe vremea dacilor: satul Napuca. Romanii, sub împăratul Hadrian, au făcut din acest sat dacic un oraș, declarat municipiu și numit, acum 1900 de ani, Napoca (Municipium Aelium Hadrianum Napoca/ Napocense). În același secol, municipiul a devenit colonia, fiind ridicat la cel mai înalt rang pe care în putea ocupa o așezare din Imperiul Roman. După retragerea aureliană, orașul de pe Someș, înconjurat cu ziduri, a mai fost locuit o vreme de daco-romani, adăpostiți bine de primejdii. Cu timpul însă, zidurile – punct de atracție pentru valurile de migratori – nu și-au mai putut îndeplini rolul și au fost părăsite. Locuitorii s-au retras în locurile ferite din apropiere, pe văile și colinele împădurite. În perioadele de liniște însă, micile așezări de pe vatra vechiului oraș reînviau periodic. Se presupune că însuși voievodul român Gelou, urmărit de Tuhutum se îndrepta pe la anii 900, spre „cetatea sa de lângă râul Someș” (castrum suum iuxta fluvium Zamus positum) tot undeva în hotarul actual al Clujului, fie la Cluj-Mănăștur, fie chiar la vechiul castru roman, ale cărui ziduri (poate refăcute) se mai vedeau încă și se văd și azi în săpături arheologice.
Orașul, al doilea ca mărime și importanță din România, este al tuturor locuitorilor săi și numele său (Cluj-Napoca, Kolozsvár, Klusenburg) exprimă identitatea fiecărui grup etnic mai important . Faptul reflectă viața multiculturală și pluriconfesională de aici, bună de dat exemplu și altora.