Edgar Allan Poe a murit relativ tânăr, în 1849 și a rămas drept unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Greu de încadrat într-un curent literar, este socotit, totuși figura centrală a romantismului american.
Rămas orfan de mic, a fost adoptat, a pornit pe multe căi, pe care le-a abandonat repede: Universitatea Virginiei după un an, armata SUA, cariera de ofițer la West Point, munca de redactor la diferite periodice literare, ca și viața, la vârsta de 40 de ani, în condiții neelucidate până azi. A cultivat un fel de „horror gotic”, cu teme ca moartea, descompunerea, înmormântarea, reanimarea decedaților, doliul, umorul, farsele, pseudoștiințele, încât unii l-au încadrat în „romantismul întunecat”. A fost contemporan cu marii romantici europeni ai secolului al 19-lea, numai că aceștia aveau în arsenal, spre deosebire de americani, Evul Mediu „întunecat”, cu aspectele sale macabre. Dintre povestiri, amintim „Pisica Neagră”, Faptele în cazul domnului Valdemar”, „Cărăbușul de Aur”, iar dintre poezii a rămas celebră „Corbul”. Aceasta din urmă, relatând vizita misterioasă a unui corb vorbitor în casa unui bărbat îndoliat, descrie delirul acestuia după moartea soție sale Lenore.
Vladimir Streinu a studiat traducerea poemului în versuri sau în proză, în limbile franceză (Baudelaire, Mallarmé), română (I. L. Caragiale, G. Murnu, Emil Gulian) și italiană (Frederico Olivera) și a conchis că, exceptând traducerea în proză a lui Mallarmé, traducerea realizată de Emil Gulian este cea mai reușită. Opera lui Poe are aspecte perene, actuale în orice timp și loc.
Advertisment