În urmă cu 150 de ani, se stingea Eudoxiu de Hurmuzachi, istoric, avocat, scriitor, om politic în Austria și patriot român, membru al Academiei Române.
Născut într-o familie boierească din nordul Bucovinei (pe când provincia fusese deja ocupată de Habsburgi), a făcut liceul la Cernăuți și studiile universitare de drept la Viena. A participat la Revoluția de la 1848, militând pentru autonomia Bucovinei. A elaborat un lexicon de terminologie juridică în limba română, a elaborat și încurajat manuale românești pentru școlari, a tradus în limba poporului său edictele imperiale și a primit permisiunea de utilizare a arhivelor imperiale. A deținut înalte funcții în ierarhia oficială a Imperiului și a Bucovinei devenite autonome, inclusiv rangul de baron, dar a rămas un apărător al drepturilor românești, un luptător pentru unirea provinciilor românești cu România. A lăsat în urmă 11 cărți de istorie, dar mai ales cinci volume de „Documente privitoare la istoria românilor”, inițiind astfel cea mai mare colecție de izvoare externe privind istoria românilor, Colecția Hurmuzaki. La continuarea ei au lucrat cei mai mari istorici români, inclusiv Nicolae Iorga.
Azi, Colecția Hurmuzaki, începută în 1876, are circa 50 de volume și continuă prin munca cercetătorilor Academiei Române. Eudoxiu de Hurmuzachi a fost – ca și Emanuil Gojdu – un exemplu de român integrat elitei habsburgice și austro-ungare, dar rămas patriot român și mecenat în favoarea binelui poporului român.
Advertisment
Recomandări
Partenerii noștri