Familia Hurmuzaki a fost una dintre cele mai importante familii boierești din Țara de Sus a Moldovei și, ulterior, din Bucovina ocupată de Habsburgi. A jucat un rol fundamental în renașterea națională a românilor de acolo. Conacul lor de la Cernăuca (lângă Cernăuți, azi în Ucraina) a devenit în timpul Revoluției de la 1848 un refugiu pentru marii conducători unioniști exilați, precum Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Alexandru I. Cuza. Cei mai cunoscuți membri sunt cei cinci frați, fiii lui Doxachi Hurmuzachi, afirmați în secolele XIX și XX: Eudoxiu de Hurmuzachi, cel mai proeminent dintre toți, a fost un renumit istoric, politician (mareșal al Bucovinei) și membru al Academiei Române. Este faimos pentru uriașa sa colecție de izvoare istorice externe, „Colecția Hurmuzaki”, continuată și azi; Constantin Hurmuzachi, jurist și politician, a susținut Unirea Principatelor și a devenit Ministru al Justiției la Iași. Alexandru Hurmuzaki, publicist, om politic și membru fondator al Academiei Române, a promovat presa în limba română. Gheorghe Hurmuzachi, deputat în Dieta Bucovinei și membru în Consiliul Imperial de la Viena, a militat pentru autonomia Bucovinei și drepturile românilor. Nicolae de Hurmuzaki, om politic, folclorist și membru al Academiei Române, a fost tatăl savantului Constantin Nicolae de Hurmuzaki, prestigios biolog, și el academician, cercetător al biodiversității montane. Datorită lor, a apărut gazeta „Bucovina”, prima publicație din regiune tipărită parțial în limba română, care a cultivat conștiința națională.