În plină Câmpie Română este o comună numită Gheorghe Doja. Satul s-a numit inițial Valea lui Șiman, a fost botezat apoi, între cele două războaie, Principesa Elena, pentru ca în 1948 să devină, la ordinul comuniștilor, Gheorghe Doja.
Doja a fost un mic nobil secui de pe la 1500, cu numele de Dózsa György, luptător antiotoman, caracterizat și ca „tâlhar cunoscut în întregul regat” al Ungariei. Chemat la Buda ca să-i instruiască pe țărani pentru cruciada dorită de un papă și de un orgolios arhiepiscop primat, el devine, prin forța împrejurărilor, cap de răscoală. Autoritățile, speriate, îi demobilizează pe cei adunați, care întorc cruciada contra nobililor. S-a declanșat astfel un război țărănesc cu oaste din zeci de mii de oameni (slovaci, croați, secui, unguri, români). Marele focar al revoltei a fost în Banat și Transilvania. Până la urmă, oștile voievodului Transilvaniei potolesc răscoala. Doja este prins, torturat barbar și executat la Timișoara pe un tron înroșit în foc (1514).
Autoritățile comuniste, alimentate de stalinismul de la Moscova, au folosit acest război civil drept exemplu pentru „lupta de clasă din Evul Mediu”, pentru „ridicarea țărănimii asuprite contra nobilimii asupritoare”. Firește, pe la 1500, țăranii aserviți (iobagi) erau săraci și au luptat contra celor bogați, dar, în unele locuri, precum Maramureșul, nobilimea a ținut partea țăranilor. Oricum, războiul de la 1514 nu a avut nicio legătură cu oamenii din Câmpia Română, unde o comună poartă numele de Gheorghe Doja.

Recomandări

SECRETUL BANILOR
PARTIDELE VOR PROTESTE
ALERTĂ SANITARĂ ÎN SUA
CE-I PLAC GLUMELE LUI
IRANUL AJUTĂ RUSIA
DIN OSTAȘ, SCRIITORAȘ