Ion Heliade Rădulescu (1802-1872)

A fost un promotor parțial al romantismului, poet, prozator, dramaturg, filolog, filosof, traducător, memorialist, om politic, devenit în 1867 primul președinte al Academiei Române, considerat cea mai importantă personalitate din cultura românească de dinainte de 1848, un precursor al poeziei moderne.

S-a născut în urmă cu 220 de ani și murit acum 150 de ani.
A învățat în grecește înainte de a învăța să scrie și să citească în limba maternă. Apoi, în 1818, devine elevul lui Gheorghe Lazăr la Colegiul Sf. Sava.
Este membru al unor societăți culturale și fondează presa în Țara Românească, prin periodicele „Curierul Românesc” (1829) și „Curierul de ambe sexe” (1837). Exemplul său va fi urmat de moldoveni și de transilvăneni.
S-a situat între conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească.
A provocat o mare efervescență în literatura română, prin creațiile sale și prin îndemnul celebru: „Scrieți, băieți, numai scrieți!”.
Poezia „Zburătorul” – considerată de mulți critici o capodoperă – deschide noi căi ale poeziei românești, conținând și primul pastel reușit din literatura română: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei/ Vesmântul sau cel negru, de stele semănat,/ Destins coprinde lumea, ce-n brațele somniei/ Visează câte-aievea deșteaptă n-a visat.”.

În ciuda contestațiilor, Heliade Rădulescu a murit celebru, a fost imortalizat în statui, a devenit un clasic, intrând în manualele școlare și lăsând o moștenire remarcabilă pentru viitor.