Jean Calvin a fost un teolog, pastor și reformator religios marcant, figura centrală a celei de-a doua generații a Reformei Protestante. Este socotit cel mai mare reformator al Bisericii după Martin Luther.
Născut în Franța, el s-a mutat la Geneva, unde a reușit să stabilească un regim teocratic (de „putere a lui Dumnezeu”) și a elaborat doctrina calvinismului, care a influențat profund bisericile reformate din întreaga lume. Reforma religioasă a fost făcută ca să schimbe din interior catolicismul, dar ulterior, papii și ideologii catolici au condamnat Reforma ca fiind o erezie, adică o abatere de la dreapta credință. Începând cu 1541, a transformat Geneva într-un centru al protestantismului, impunând o disciplină bisericească strictă. Operele sale principale sunt „Institutio Christianae Religionis” („Învățătura Religiei Creștine”), publicată prima dată în 1536. Doctrina calvină a promovat idei precum suveranitatea absolută a lui Dumnezeu, nerecunoașterea autorității papei, predestinarea (fiecare om are o soartă a sa, dinainte stabilită) și importanța studiului Bibliei de către fiecare creștin. Mântuirea omului se făcea exclusiv prin credință, iar succesul în viața pământească (și în afaceri) era semn al grației divine. La noi, ideile calvine au fost îmbrățișate de cea mai mare parte a nobilimii și apoi populației maghiare din Transilvania, încât în secolul al XVII-lea aproape toți principii Transilvaniei au fost calvini (în maghiară „reformați”, spre deosebire de română, în care „reformat” înseamnă protestant). Calvinismul a dat impuls capitalismului.