Alphonse de Lamartine (1790-1869) a fost un mare scriitor și om politic francez, membru al Academiei Franceze. A inițiat, alături de Victor Hugo și Alfred de Vigny, poezia romantică franceză, o poezie a emoțiilor delicate, spiritualizate, plină de lirism melancolic și contemplativ, cu aspirație spre trecut, cu retrăirea elegiacă a iubirii și cu potrivire între natură și starea sufletească a autorului.
Advertisment
Lamartine și-a dobândit renumele după publicarea, în 1820, a versurilor sale în volumul „Meditații poetice”. Poezia „Lacul”, din în acest volum, a fost foarte bine primită, propulsându-l pe autor în prim-planul poeților romantici. Meditația, în spiritul lui Lamartine, a influențat la noi creațiile lui Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu.
Lamartine nu a avut succes în cariera militară, la care a renunțat repede în favoarea literaturii. Începe să scrie tragedii în versuri și elegii. În 1815, aflat în stațiunea Aix-les-Bains pentru a se îngriji de sănătatea deja șubredă, le întâlnește pe cele două femei cărora urmează să le dedice o parte importantă din opera sa, anume Antoniella și Julie Charles.
Recomandări
Acesteia din urmă, Lamartine i-a dedicat pomenita poezie „Lacul”. A publicat mai multe volume de versuri, de nuvele și de istorie; a avut o carieră diplomatică și politică, dar a ajuns falit și s-a străduit, în ultimii douăzeci de ani ai vieții, să supraviețuiască. A murit aproape uitat în 1869, dar opera sa a rămas.
Partenerii noștri