Primul Război Mondial s-a încheiat în linii mari prin armistițiul de la Compiègne, din 11 noiembrie 1918, prin care Germania s-a recunoscut înfrântă. Războiul era planificat să fie „fulger”, dar a devenit unul „de poziții” și a durat, în general, patru ani. S-au confruntat două grupări de state, Tripla Alianță sau Puterile Centrale, adică Imperiul German, cel Austro-Ungar și Italia, cu Tripla Înțelegere sau Antanta, adică Marea Britanie, Anglia și Rusia. Lovitura de stat din octombrie 1917 din Rusia a părut că înclină balanța spre Germania, dar intrarea SUA de partea Antantei a decis soarta războiului. Toate statele au intrat în război cu interese proprii. România a fost în primii doi ani (1914-1916) neutră, dar apoi a intrat de partea Antantei care-i promisese prin tratate secrete Transilvania și Bucovina. Luptele au fost mai mult în Europa, dar și în Asia, Africa și America de Nord. Războiul și luptele popoarelor au dus la căderea a patru imperii din preajma României: Imperiul German, cel Austro-Ungar, cel Țarist și cel Otoman. Pe ruinele lor, s-au format state naționale, conform principiului autodeterminării popoarelor. Regula a fost ca Polonia să fie a polonezilor, Cehia a cehilor, Slovacia a slovacilor, Lituania a lituanienilor, România a românilor și așa mai departe. A fost imposibilă o astfel de perfecțiune, dar multe nedreptăți trecute s-au îndreptat prin deciziile popoarelor și prin Conferința Păcii de la Paris din 1919-1920. Au existat și state nemulțumite, care au luptat apoi pentru revanșă, ceea ce a condus la Al Doilea Război Mondial.