Neagoe Basarab, domnul Țării Românești, a trăit într-o perioadă cu domnii și vieți scurte, pentru că „nu erau vremile supt oameni, ci bietul om supt vremi”. Și-a început domnia la 1512 și s-a stins în 1521, adică în urmă cu cinci secole. Se pare că a fost Basarab doar cu numele, fiind fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu. Doamna sa era Despina, din dinastia sârbească Brancovici. Se angajează, alături de Ștefăniță (Ștefan al IV-lea) al Moldovei într-o coaliție antiotomană condusă de papă și încearcă relații diplomatice cu Veneția. Tipărește în 1512 un Tetraevanghel în slavonă, a treia carte imprimată în Țara Românească. Este autorul „Învățăturilor” către fiul său Teodosie, un adevărat tratat politic de conduită a guvernării, cu un rol similar „Principelui” lui Machiavelli din Italia.

În timpul lui Neagoe Basarab, Țara Românească acționa ca un stat creștin din familia europeană, promova opere de artă somptuoase și cărți de teorie a puterii politice, militând pentru dialogul dntre catolici și ortodocși. La fel fac liderii buni și astăzi când apără demnitatea popoarelor lor.