Pop Up. Nicolae Steinhardt (1912-1989)

Nicolae Steinhardt sau „Monahul Nicolae” a avut o viață cu totul ieșită din comun. A fost scriitor, critic literar, jurist și publicist român de origine evreiască. S-a convertit la creștinism în închisoarea în care fusese trimis de comuniști și s-a călugărit după ieșirea din închisoare. A studiat la București, la Liceul Spiru Haret, având colegi personalități celebre de mai târziu. Și-a luat licența în drept și litere și doctoratul în drept. A frecventat cenaclul Sburătorul al lui Eugen Lovinescu și a publicat eseuri și parodii după Eliade, Cioran, Noica, Eugen Ionescu. Arestat pe motive etnice, religioase și politice, este condamnat în 1959 la 12 ani de muncă silnică, pentru „uneltire contra ordinii sociale”. La 1960, este botezat la închisoare Jilava de ieromonahul basarabean Mina Dobzeu, cu martorii Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, doi preoți greco-catolici și unul protestant, „spre a da botezului un caracter ecumenic”. Faptul acesta a generat cea mai cunoscută operă a sa, „Jurnalul fericirii”. Cartea, scrisă în mai multe versiuni, a fost interzisă în România, dar a ajuns la Radio Europa Liberă, difuzată de Monica Lovinescu. A fost publicată în țară în 1991. A fost eliberat în 1964, participă la viața literară și ajunge monah la mănăstirea Rohia din Maramureș, luat sub oblăduirea ierarhilor Iustinian Chira și Teofil Herineanu. Moare în martie 1989 și lasă în urmă o mare moștenire spirituală, un exemplu de toleranță, de credință creștină și de ecumenism.