Pop Up. Panait Istrati (1884-1935)

Panait Istrati s-a născut la Brăila în urmă, la finele secolului al XIX-lea și a devenit un scriitor român de limbă română și franceză.
În copilărie și adolescență, dar și ulterior, a citit enorm și s-a format ca autodidact. A hoinărit prin lume la București, Constantinopol, Cairo, Alexandria (Egipt), Napoli, Paris, Nisa, Lausanne. A debutat la 22 de ani în ziare și reviste de stânga și s-a apropiat de cercurile socialiste. Povestirea „Chira Chiralina” a beneficiat de o prefață semnată de Romain Rolland. L-a marcat experiența în URSS, la Moscova și Kiev, unde s-a întâlnit cu scriitorul grec Nikos Kazantzakis. Mai scrie „Ciulinii Bărăganului”, „Zorba Grecul”, „Spovedania unui învins”. S-a îndepărtat de ideologia socialistă și a fost părăsit de prietenii săi de stânga. Moare în 1935, la 51 de ani, la București, bolnav de tuberculoză. A fost criticat de Nicolae Iorga, de Pamfil Șeicaru, dar opera sa a pătruns în spiritele oamenilor deschiși la nou. În jurul anului 1935, Istrati era deja tradus în 27 de limbi, ceea ce demonstrează că nu a avut numai un succes de librărie, ci că a pătruns în foarte multe medii culturale din întreaga lume, ajutat categoric de faptul că scria și în limba franceză. A fost fascinat Orient, care pentru Istrati a fost o sursă de cunoaștere și autocunoaștere; a apelat adesea la tenta autobiografică, la alegerea unor cadre locale românești, a exprimat spiritul rătăcitor și chiar nomadismul, specifice naturii sale extrovertite, impulsive și pasionale.