Regele Mihai I, suveran al României în două rânduri, la început copil fiind (până în 1930 și apoi din 1940 până în 1947), a rămas o figură tragică. A domnit, dar fără să abiă putere efectivă. Prima domnie a fost simbolică, pentru că Regele era atunci un copil de șase-șapte ani, patronat de o regență.

A doua domnie a fost dominată, în primii patru ani, de personalitatea celui care s-a autointitulat conducător, iar ultimii trei, de puterea bolșevică de ocupație, care a instaurat cu trupele sale prezente la noi noul regim comunist. La 30 decembrie 1947, Regele a fost obligat să abdice, să părăsească țara. Era de 27 de ani. A mai revenit cu greu ca fost rege, după căderea regimului comunist, când a devenit însă un simbol național. În anii exilului, Regele a rămas pentru mulți români un simbol al rezistenței contra comunismului și o speranță pentru revenirea la democrație și la tradiție.