Titu Maiorescu, prin „Junimea”, a dat „direcția de astăzi în cultura română” și a făcut-o de la Iași, unde, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se plămădea cultura modernă românească, se coceau modelele, adică clasicitatea românească. El, părintele „Junimii” și al „Convorbirilor literare” a știut să strângă în preajma-i poeți, prozatori, critici, istorici, memorialiști etc. și să deseneze viitorul culturii românești în contextul ei european. Titu Maiorescu a continuat acea direcție a Școlii Ardelene care a plasat națiunea noastră pe o traiectorie continentală. În disputa amiabilă între cele două curente onorabile ale culturii și civilizației noastre – cel modernist și europenist, pe de o parte și cel autohtonist și protocronist, pe de altă parte – Maiorescu și maiorescienii ne-au orientat bine cu privirea spre Europa, spre Europa Occidentală concurențială și competitivă, spre Europa eficientă. Nu a fost greu să facă pledoarie pentru această opțiune: după 1453 (căderea Constantinopolului și intrarea civilizației bizantine într-un con de umbră), devine tot mai clar că modelul de civilizație triumfător este cel occidental, care avea să extindă în întreaga lume de succes. Mai greu era pentru români să pună în aplicare o asemenea orientare, spre care ne îndemnau numele nostru, originea romană, limba neolatină, forma de creștinare și atâtea altele. Defectul de a nu fi știut să urmăm întocmai îndemnul ne aparține nouă, dar meritul de a ne fi arătat clar calea rămâne al lui Maiorescu.