Știi când ești mic și îți place de cineva foarte mult? Acum îți dai seama că era vorba de un crush. Primul meu crush a fost un băiat pe nume Vlad. Eram clasa a doua, aveam aproape 8 ani și eram împreună la afterschool. Atunci el avea un PS4 cu tot felul de jocuri, și mai ales preferatul meu de atunci, Naruto. Îmi amintesc că Vlad mă lăsa să mă joc pe playstation-ul lui și mereu îmi oferea loculul de la perete în bancă pentru că știa că este preferatul meu. Uneori, când primea la pachet o bomboană sau o prăjitură o păstra pentru mine. La vârsta aceea doar ne țineam de mână, ne îmbrățișam și ne pupam pe obraz. Am decis să vârsta aceea să fim împreună. Evident că nu ne gândeam la ceva de viitor. Era ca o joacă de copii. Dar ne-am și despărțit. La ziua școlii eu eram cu clasa mea și în timp ce făceam poze, l-am văzut pe Vlad cum alerga după o fată. Acum, când mă uit în urmă mi se pare foarte amuzant, dar la momentul respectiv m-am enervat foarte tare. L-am strigat și l-am tras de-o parte. L-am întrebat de ce aleargă după altă fată. Mi-a spus că se jucau leapșa. Pentru mine nu a fost un argument destul de bun. I-am spus că ne despărțim și că este liber să fie cu acea fată. Apoi a urmat un șir de rugăminți și încercări de a mă împăca. Totul a durat până la sfârșitul anului. Pe timpul verii nu ne-am văzut și doar am aflat la începutul clasei a treia că s-a mutat din școală. Chiar dacă eram în școala primară și totul era doar o joacă, simpatia și dragul de celălalt existau.
Advertisment