Am ajuns să vedem „red flags” peste tot în relații. Orice comportament care ne deranjează sau ne activează o nesiguranță poate fi catalogat imediat drept toxic. Dar nu orice disconfort este automat un semnal de alarmă.
Nu îți răspunde cu orele? Nu neapărat red flag. Poate fi ocupat, la muncă sau pur și simplu are nevoie de timp pentru el. Devine o problemă atunci când dispare constant fără explicații, revine doar când are chef și refuză să discute despre felul în care acest comportament te afectează. Una este să nu răspunzi câteva ore, alta este să folosești tăcerea ca metodă de control.
Nu vrea să îți dea parola telefonului? Nici asta nu este automat un semnal de alarmă. Fiecare om are dreptul la intimitate, inclusiv într-o relație. Problema apare atunci când există minciuni, explicații contradictorii sau un comportament suspect.
La fel și cu nevoia de timp singur. Spațiul personal poate fi sănătos. Devine însă problematic dacă este folosit constant pentru a evita apropierea, discuțiile importante sau responsabilitatea.
În schimb, verificarea telefonului fără acord, citirea mesajelor sau solicitarea permanentă de dovezi despre unde ești și cu cine ești sunt semnale de alarmă. La fel și încercarea de a decide cu cine ai voie să vorbești, cum să te îmbraci sau unde să mergi. „Fac asta pentru că îmi pasă” nu transformă controlul în grijă.
Diferența importantă este între disconfort și control. Uneori, reacțiile noastre vin și din experiențe sau răni mai vechi. Important este să observăm dacă există un tipar de lipsă de respect, manipulare sau control.