Românismul din Transilvania s-a afirmat și prin forța armelor. Mai întîi, a fost Mihai Viteazul. Voievodul Mihai trăia în spritul umanist al vremii și în acesl spirit trebuie să-l înțelegem. În 1530, Johannes Honterus într-o hartă din „Descrierea Lumii”, înfățișa cele trei țări române sub numele de Dacia. Principii Transilvaniei visau să stăpînească, drept ”regi ai Daciei”, cele trei țări provincii. Dar Mihai a trecut la fapte. Uciderea sa în august 1601 a lăsat mai multe întrebări decît răspunsuri. Și o certitudine: Mihai Viteazul așezase pe hărțile reale ale epocii măreția unei țări mitice, Dacia.

I-a urmat Horea, pe numele său Nicola Ursu din Albac. Era meșter lemnar și bun orator, îi reprezenta adesea pe țărani la procese.

În primăvara anului 1794 se afla la Viena, pentru a cere grațierea unor moți. A fost primit de Iosif al II-lea. S-a întors în Apuseni cu o cruce aurită, spunînd că a primit-o de la împăratul, odată cu învoirea de a se ridica împotriva grofilor și a le arde castelele, pînă ce nu va mai rămîne piatră pe piatră.