Să-ți fie bine! Greșeli

Mi-a atras atenția din nou problema acceptării greșelilor, pe care le am împărțit în două tipuri: greșelile dintr-o lipsă de cunoaștere și greșelile dintr-o lipsă de atenție. Mai întâi, aș sublinia cât de important este să reluăm cu obiectivitate faptele care ne frământă fiindcă mintea umană are o extraordinară capacitate de a amplifica greșelile. Nu trebuie să ne încredem în gândurile noastre tocmai pentru că sunt gândurile noastre.
Din perspectiva mea, greșelile din neatenție pot forma o categorie distinctă deoarece au îndeajuns de multe trăsături prin care trăirea lor se deosebește de cea a unei simple greșeli. Apare un soi de experiență dublu negativă: greșeala, peste care se adaugă deținerea cunoștințelor necesare pentru a fi evitat greșeala respectivă. Oboseala sau graba, excesul de stimuli care ne solicită atenția, ne fac să greșim din neatenție.
De ce este atât de dificil să ne acceptăm greșelile din neatenție?
Pe de o parte, sunt cei care știu că aveau cunoștințele necesare pentru a evita greșeala. Dar ce folos ar mai avea acum dacă i-ar convinge pe ceilalți? Trebuie ca ei să își accepte și înțeleagă slăbiciunile și să aibă o atitudine îngăduitoare cu propria persoană. Oamenii par să fie mai înțelegători cu erorile din neatenție ale altora decât cu cele din neștiință