Am văzut oameni care și-au spus: „Nu e mare lucru, e doar vorbă.” Și vorba s-a făcut dor, dorul s-a făcut taină, taina s-a făcut zid. Amanta iubirii îți promite că, în sfârșit, ești ales. Dar uneori nu e iubire, e pansament peste o rană veche. Îți cere exclusivitate, jurăminte, viitor. Dacă intri acolo, nu mai ai două inimi; ai una sfâșiată între două loialități.
Amanta atenției e mai subțire și mai șireată. Îți dă mesaje, validare, sentimentul că ești viu. Nu cere mult, doar „un pic”. Dar acel „un pic” îți mănâncă prezența de acasă. Ajungi să fii cu ai tăi, dar cu mintea în altă parte. Și absența aceea se simte mai tare decât o ceartă.
Amanta plăcerii e directă: fără promisiuni, fără greutate. Pare curată tocmai fiindcă nu cere nimic. Dar îți cere, pe ascuns, obișnuința: îți învață trupul să caute scurtături și îți slăbește răbdarea pentru intimitatea adevărată, care se clădește încet.
Când te învârți în jurul acestor ispite, întreabă-te simplu: ce lipsește în mine sau în casa mea de caut în altă parte? Rușinea nu repară nimic, dar adevărul spus la timp poate. Dacă ești într-o căsnicie, cel mai matur drum e să te oprești, să pui limite clare și să lucrezi la ce e rupt: prin conversații sincere, consiliere de cuplu, sau, dacă e nevoie, o despărțire curată, nu o dublă viață.
Jocul amantei începe în clipa in care tu iți accepti neputinta. Neputinta ta reprezinta semnalul de atac ce il pune in aplicare amanta. Nu mai ai nimic clar al tau. Nici aerul ce il respirai liber nu mai e al tau. Si asta se întâmplă fiindca te-ai relaxat. Viata ta in confort ucide spiritul si îngrașă datoriile care devin neprietenoase. Nu doar ca ai amante, prieten drag, ai si multe obligatii la care nu mai faci fată.
Sa te gandesti te rog la ce renunti