Paștele vine cu lumina care nu țipă, nu se grăbește și nu cere nimic doar se așază, cuminte, peste case, peste gânduri și peste oamenii noștri liberi.
Și da asta e frumusețea lui: că ne prinde, pentru o clipă, mai moi la inimă, mai dispuși să iertăm, mai pregătiți să ne bucurăm din lucruri simple. Ce zici ești gata să fi bun și liber?
E perioada aceea în care miroase a friptură de miel si pască și a speranță, în care “Ce mai faci?” nu e doar o întrebare, ci este chiar o invitație să fii bine. În care ne amintim că e OK să ne oprim puțin, să respirăm, să stăm la masă fără să ne uităm la ceas, să ne uităm în ochii celor dragi și să spunem, fără mari discursuri: “Mă bucur că ești aici.” Azi suntem o familie liberă.
Paștele nu e despre perfecțiune. Nu despre casa făcută lună, nici despre lista completă de “trebuie”. E despre inimă. Despre împăcări mici și mari, despre o vorbă bună, despre un mesaj trimis cuiva cu care n-ai mai vorbit de mult. Uite cum nu am mai vorbit eu de 30 de ani cu Popa sau cu Ionescu. Le-am scris dar nu au reacționat.
Despre a lăsa jos, măcar pentru o zi, grijile care apasă, și a ține mai strâns recunoștința.
Îți doresc un Paște petrecut alături de oameni calzi, cu liniște în suflet și cu bucurii care nu se termină după ultima felie de pască. Să ai parte de râsete în bucătărie, de povești spuse pe îndelete, de plimbări scurte care fac minuni și de dimineți în care simți că e loc pentru un nou început.
Și dacă anul ăsta te găsește obosit, îngrijorat sau cu gânduri multe, să știi că nu ești singur. Paștele are talentul ăsta blând: să ne amintească faptul că, oricât de greu ar fi, lumina se întoarce.
Hristos a înviat! Sărbători senine și cu suflet bun.