Când refuz să gândesc în cuplu. De fiecare dată când simt frică. Mereu când sunt intimidat. Ocazional când pierd controlul. Repetitiv atunci când am amintiri negative nesoluționate.
Advertisment
Refuzul apare din teamă și din dorința de a proteja ceea ce simți. Cu cât simți mai multe lucruri pe care le supragândești, cu atât mintea ta este mai obosită și mai apropiată de burnout.
Gândurile ce par distructive, te duc într-o zonă de adevăr căreia nu îi faci față.
Recomandări
Care sunt cele 5 adevăruri mari ce produc teama? Nu ești îndeajuns de bun pentru mine. Nu mă simt confortabil în relația cu tine. Simt că îmi pierd timpul. Mă simt singură chiar și lângă tine. Viitorul nostru nu există.
Acest set de gânduri generează baza viitoarelor atacuri de panică. Doar să formuleze prima parte de adevăr, partenerul, și încep fibrilațiile.
Iar acum întrebarea se formulează așa: de ce nu faci față adevărului?
Sentimentul profund de neapartenență, vine la pachet cu diferite forme de anxietate și depresie. Cum ai putea ca adult responsabil și parțial stabil emoțional să înțelegi un adevăr ce te transformă din „al cuiva” în „al nimănui”?
Atunci când cuplul tău are la bază teama de reproș, constatările cu iz de „așa da”, „așa nu”, splitarea cauzală a responsabilităților, atunci tu, ca adult ai șanse mari să cedezi.
Alături de un partener mult mai decis decât tine, mai antrenat de foștii parteneri, mai trecut prin viață, vei avea ocazia să primești acces liber la o viață normală.
Partenerii noștri