SEVERINE. Aflarea în treabă

Nu știu ce-ați făcut dumneavoastră zilele acestea, dar eu m-am grăbit să răspund chemării statului la vaccin, căci mi-a venit rândul. Am mers să mă înscriu. Mai întâi, a căzut site-ul. Nu mă descurajez, ține de specificul național –  orice înscriere publică online în România începe cu căderea site-ului. În cîteva ore se repară. Dar nici nu s-a reparat bine, că s-a închis înscrierea. Nu mai sunt vaccinuri.

Iritarea mea, însă, s-a transformat imediat în amuzament. Recunosc, pe mine acest ministru al sănătății, mă bine dispune. Își fardează comic incompetența și joacă cu aplomb de om nou, cu veselă inocență același rol vechi de când țara, numit inspirat de cineva „aflarea în treabă ca metodă de lucru la români”. Zău, mie mi-e simpatic.

Toată ziua se laudă și folosește lozinci specifice activismului aflător în treabă („avem treabă!”, „hai la treabă!”, „să facem treabă!”). Apoi, îmi place naivitatea cu care raportează victoria când câmpul de bătălie arată mai degrabă înfrângerea după primele zile. În loc să se concentreze pe întoarcerea situației, el se laudă.

Deunăzi, a pus pe Facebook o statistică a celor care s-au înscris la etapa a 2-a a vaccinării. Câți vârstnici, câți cronici, câți din linia întâi – în fine, un grafic care arată bine. Dar nu va arăta niciodată o statistică a celor care nu au putut să se înscrie deși aveau dreptul.

Domnul ministru Voiculescu zice adesea despre sine că practică transparența. E un cuvânt la modă. Ar fi mai util să practice inteligența. Un cuvânt vechi, dar mai util. Și nu mă refer la inteligența savantă ci la cea de bază, cea specifică, de pildă, unui bun șef de logistică într-o companie. Să planifice „intrările și ieșirile”.  Să nu cheme la vaccinat mai mulți oameni decât câte fiole are. Atât!