SEVERINE. Ce ne așteaptă

Camera Reprezentanților de la Washington și-a început noua legislatură nu doar cu geamuri sparte, ci și cu reguli noi.

Având o majoritate democrată și, în urma alegerilor din noiembrie 2020, un număr mare de membri aparținând minorității LGTBQ, noile reguli de funcționare propuse de președinta Camerei, Nancy Pelosi, și adoptate de plen vor să fie – cum se zice acuma cu un barbarism respingător – „incluzive”. Mai exact, vorbele cu care se va opera de-acum în Congresul american vor trebui astfel gândite încât cei care nu sânt nici „el”, nici „ea” sau sunt în același timp „el” și „ea” să nu se simtă excluși. Nimic rău aici. Ține de minima politețe.

Însă, regulile ca atare au, totuși, ceva smintit. Una dintre ele, mai cu seamă. De acum înainte, nu se va mai putea spune „mamă” și „tată” în Congres – se va folosi în toate cazurile cuvîntul „părinte”. Totuși, nimic nu este mai natural pe lumea asta decât maternitatea și paternitatea: femeia care naște copilul unui bărbat. Se întâmplă! E natural. Ce-o fi discriminatoriu în asta?

Înțeleg că cei mai mulți oameni din comunitatea LGBTQ nu pot să dea naștere unui copil. Nimic de condamnat; există și mulți heterosexuali care nu pot sau nu vor să facă copii. Dar de ce, pe acest motiv, să nu mai denumești cu cuvinte specifice pe heterosexualii care fac copii?

Această nivelare la nivel verbal a diferențelor naturale dintre oameni doar pentru că unii nu se potrivesc lor este cu totul absurdă. A fi mamă sau a fi tată nu este un construct cultural, ci un fapt pur biologic! Nu te poți, totuși, revolta împotriva biologiei.

Te poți, însă, revolta împotriva libertății. Și poți într-o bună zi interzice cuvîntul „libertate” cu miliția, pe motiv că e sursa tuturor discriminărilor de pe lume. Și din acest motiv fac această înregistrare…