După a nu știu cîta înfrîngere a echipei naționale de fotbal, excedat de critici, antrenorul Mirel Rădoi a întrebat presa: ”Spuneți că jucătorii nu au valoare, că antrenorul e slab, înțeleg, dar în același timp vă întreb de ce aveți așteptări atît de mari dacă sîntem atît de slabi?”.
Advertisment
Se spune că o întrebare bună este aceea care te duce spre adevăruri mari.Cea mai bună întrebare românească a ultimelor două decenii. Dacă știm cum sîntem, de ce ne așteptăm să fim altfel?
Această întrebare nu ne propune, în subtext, resemnarea. Nici vorbă! Ea ne propune realismul. Si mai mult decat realismul, ne propune liniștea. Este unul dintre cele mai puternice apeluri la realism, într-o țară care pendulează amețitor între complexul de superioritate și complexul de inferioritate. De fapt, neliniștea noastră de aici vine. În mod normal, dacă știi exact ce ești și cum ești, ți-ai asigurat liniștea. Dacă trăiești în închipuri despre tine însuți, trăiești tulburat.
Recomandări
Întrebarea lui Mirel Rădoi îmi aduce aminte de un filmuleț care a devenit viral acum un an și ceva cu un înțelept indian mereu fericit, mereu zîmbitor, care dovedea că grijile nu au nici un sens prezentînd următoarea schemă logică: Ai o problemă în viață? Nu. Atunci de ce-ți faci griji? Ai o problemă în viață? Da. Poți s-o rezolvi? Da. Atunci de ce-ți faci griji? Ai o problemă în viață? Da. Poți s-o rezolvi? Nu. Atunci de ce-ți faci griji?
Zău, merită să fim mai atenți la Mirel Rădoi…
Partenerii noștri