SEVERINE. Ciocu’ Mic

Ciocu’ mic! 

Prin 2002, un ștab greu al partidului aflat la putere, s-a adresat opoziției care vocifera neputincioasă în Parlament cu îndemnul ”Ciocu’ mic!”. În 2004, partidul al cărui grangur grăise astfel a pierdut alegerile și nu a durat mult până cînd un reprezentat al noii puteri i s-a adresat: ”Ciocu’ mic, că acum noi sântem la putere!” Vai, vai ce s-a mai scandalizat ipocrita noastră presă, cum e posibil să ajungă politicienii să se exprime astfel! În realitate, sufletul fiecărui român autentic se răcorește când unul de-ai lui poate să-i spună de la obraz unuia dintre ”ceilalți”: Ciocu’ mic! 

”Ciocu’ mic” este primul lucru pe care-l spune natural, firesc, orice român care câștigă niște alegeri oricărui român care le pierde. ”Ciocu’ mic!” spune și votantul partidului care a câștigat votantului partidului care a pierdut, deși amândoi sânt vai de mama lor, vecini de palier într-un bloc comunist, fiecare cu datorii la non-stopul de la parter. 

Dacă privim totul dintr-o perspectivă un pic mai largă, vedem un peisaj comic în care fiecare grup cere grupului opus să facă ciocu’ mic. Marele noroc al democrației noastre, este că nimeni nu ascultă de nimeni. Și e foarte bine că e așa. Pentru că ”Ciocu’ mic!” nu este doar o impertinență, ci este o enormă greșeală. ”Ciocu’ mic” se bazează pe prezumția că, dacă ai câștigat alegerile, înseamnă că ai dreptate. Or, cred că e util sănătății noastre mintale, într-un an greu, în care am avut alegeri și vom mai avea, să ne amintim ceva fundamental. Candidații trebuie să nu uite că, dacă câștigă alegeri, nu înseamnă că au dreptate! Iar fierbintele nostru alegător nu trebuie nici el să uite că votul cu cel care câștigă alegerile, nu-l face nici mai bun, nici mai deștept decât cel care a votat cu învinșii. 

Dragii mei, de dreapta sau de stânga, de sus sau de jos, dacă după câte-o experiență electorală finalizată cu bucurie vă vine să vă repeziți la vreunul să-i spuneți să facă ciocu’ mic, ascultați vă rog îndemnul meu: Ciocu’ mic!