SEVERINE. Iosif

Printre protagoniștii episodului nașterii Domnului, tâmplarul Iosif are un loc primordial. El va fi tatăl pământesc, adoptiv al lui Iisus.

 A fi tatăl de pe lume al lui Dumnezeu întrupat nu are cum să fie ceva obișnuit. Dar înainte de a avea privilegiul să-L iubească pe Dumnezeu întrupat ca pe propriul tău fiu, Iosif are de trecut o probă grea: cea mai serioasă încercare a mîndriei sale de bărbat.

Imaginați-vă momentul în care un bărbat se logodește cu o femeie încă neatinsă și tânăra îi spune că e însărcinată cu un copil făcut de Sfîntul Duh. Primul gând al lui Iosif a fost acela de a o repudia, dar o anumită noblețe sufletească, l-a făcut să se gândească la o despărțire discretă, care să nu o dezonoreze pe Maria.

Ei bine, acest al doilea gând a întredeschis ușa interioară a lui Iosif pentru a primi și el vestea: în vis, un înger a venit și i-a spus să nu se teamă a o lua pe Maria că ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt și va naște un prunc, pe care-l va numi Iisus și care va mântui poporul Său de păcate.

Aici, noblețea lui Iosif se cuplează cu credința sa și tâmplarul născut la Betleem a înțeles că se împlinește astfel profeția lui Isaia. Și din acest moment Iosif devine tatăl exemplar, devine soțul exemplar, devine un fel de pereche pe pământ a Tatălui ceresc. Iosif devine releul comunicării lui Dumnezeu cu sfânta familie. Îngerii îl vor sfătui pe Iosif de mai multe ori cum să aibă grijă să evite furia oamenilor care voiau să ucidă pruncul și Iosif a ascultat de fiecare dată, punându-și familia în siguranță.

Dacă sărbătoarea Crăciunului este și o sărbătoare a familiilor, atunci Iosif este protectorul ei, căci el a dovedit că știe să apere și să iubească ceea ce vine de la Dumnezeu…