SEVERINE. Magi

În 12 versete dintr-o singură Evanghelie, magii de la Răsărit sînt introduși pe scena istoriei sacre, își joacă rolul și dispar. Ei sînt cei dintîi oameni din afara sfintei familii care știu că pruncul născut în Betleem este Hristosul și vin de departe, călăuziți de-o stea doar de ei văzută, să i se închine și să-i aducă daruri.

Dar cine erau magii? De unde veneau și unde s-au dus? Cîți erau? Ce-i cu steaua călăuzitoare?  Ce-i cu darurile? Ce știau ei, de fapt, despre bebelușul pe care-l numeau ”regele Iudeilor”? Ce știau ei că avea atît de special acest nou-născut?

Mister…

Nu doar că nimic din Scriptură nu răspunde acestor întrebări, dar în afara acestui pasaj din Evanghelia după Matei, magii nu mai sînt pomeniți niciodată. Deși episodul poate fi citit și în  alte evanghelii apocrife, ba chiar pe larg dezvoltat într-un text siriac de dinainte de secolul 8 intitulat ”Revelația magilor”, este mult mai probabil să avem în față dezvoltări mitologice care s-au constituit pe parcursul secolelor în frumoasele tradiții pe care diferite colțuri creștine ale lumii le au în legătură cu magii.

Din episodul magilor decurge frumosul obicei răspîndit peste tot de a face daruri cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului. Dar dincolo de asta, întregul episod arată că cei care se dedică  cunoașterii și dobîndirii înțelepciunii sînt cei dintîi cărora Dumnezeu le destăinuie marile taine ale Universului. Iar generozitatea este un ingredient esențial al inteligenței și înțelepciunii.