Severine. Sinodul și botezul

Joi, 25 februarie, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va discuta despre administrarea Tainei Botezului.

În urma tragediei care a avut loc pe 1 februarie în jud Suceava, cînd un copil a murit în timpul ritualului, Sinodul va avea de discutat, de fapt, două chestiuni.

Prima se referă la vîrsta copilului ce se botează. De cînd se știe, biserica creștină practică botezul pruncilor, doar că ”prunc” poate însemna și un copil la 8 zile, și un copil la trei luni, dar și unul la un an sau doi. Sau chiar la patru, cinci. Obiceiul botezului copiilor la vîrste foarte fragede s-a generalizat cînd o anume idee teologică a pătruns într-un mental colectiv obișnuit cu mortalitatea infantilă. Pe la începuturile Evului Mediu, consolidîndu-se teologiile raiului și iadului, s-a pus problema sufletului celor care mor nebotezați. Sufletul unui prunc nevinovat mort nebotezat ar rămîne într-un indefinit spațiu intermediar: nici în iad, dar nici în rai. Dorința părinților de a evita o asemenea înfricoșătoare perspectivă pentru copiii lor, asociată, cum ziceam, unei mortalități infantile ridicate, au dus la botezul tot mai grăbit al  copiilor. În secolul nostru, însă, mortalitatea infantilă este scăzută. În același timp, în tradiția Bisericii creștine e la fel de vechi botezul la vîrste conștiente. De cumpănit!

A doua problemă pe care o are de dezbătut Sinodul este cea a procedurii efective a botezului cu apă. Tradițional, botezul cu apă se realizează în trei feluri: prin afundare (cazul în care copilul este cu totul cufundat în apă și scos de trei ori – aceasta fiind practica cea mai uzuală la ortodocși) , prin turnare ( cînd apa e turnată peste creștetul copilului – aceasta fiind practica uzuală catolică, dar și a multor ortodocși din Ardeal) sau prin stropire. Chestiunea validității unei variante sau a alteia ține, desigur, de modul în care înțelegem gesturile și simbolurile rituale.

Sinodul BOR este chemat să găsească cele mai potrivite răspunsuri astfel încît Taina Botezului să rămînă pe mai departe un prilej de mare și sfîntă bucurie pentru care cred în puterea sa.