În tradițiile creștine occidentale, mai ales, există un adevărat cult al replicilor pe care Iisus Cristos le-a rostit pe Cruce considerate ca un tot, repetate una după cealaltă. Evangheliile reproduc șapte ziceri ale Mîntuitorului și fiecăreia dintre ele i se găsesc sensuri profunde. Luate împreună, ele livrează un mesaj anume. În 1787, Haydn a scris o lucrare orchestrală intitulată chiar așa, ”Ultimele șapte cuvinte ale Mîntuitorului pe Cruce”, pe care vă îndemn să o ascultați în aceste zile, că vă prinde tare bine!

Tulburătoare îmi par mai ales ultimele două dintre aceste șapte cuvinte.

Penultimul, a fost rostit de Mîntuitor imediat după o ultimă umilință. Pe cruce, sleit de putere, Iisus a spus că-i e sete. Cei care îl torturaseră au înfipt un burete îmbibat cu oțet în vîrful unei trestii și l-au dus la gura celui pironit sus pe cruce, să bea. Iisus a sorbit picături de oțet crezînd, poate, că e apă, cel mai probabil în rîsul spectatorilor. Și a spus: ”Săvîrșitu-s-a”. Cu acest ultim episod de bunătate omenească, Fiul lui Dumnezeu și-a încheiat misiunea. Gata. S-a tras linia. Ce era de făcut, s-a făcut. Cea mai mare minune din istorie, adică prezența lui Dumnezeu întrupat printre oameni, s-a sfîrșit.

Recomandări

FII BOGAT ÎN ROMÂNIA
ZIUA INTERNAȚIONALĂ A STRIGĂTULUI
CHETĂ PENTRU SPORTIVII ROMÂNI
BLIKEN AJUNGE ÎN CHINA
C.E. INVESTIGHEAZĂ CHINA
CE ESTE DUREREA CRONICĂ

După aceea, cînd soarele s-a întunecat și catapeteasma templului s-a fisurat, Iisus a spus ultimele sale vorbe: ”Părinte, în Mîinile Tale încredințez Duhul meu”.

Ei bine, aceste vorbe nu indică un sfîrșit, ci un început. Sfîrșitul e cu ”Săvîrșitu-s-a!” Cu ”Părinte, în Mîinile Tale încredințez Duhul meu” începe ceva. Începe viața cerească pentru cei ce-o termină pe cea de aici. Dar începe și pentru noi, toți cei care am trăit, trăim și vom trăi pe lumea aceasta, viața în ceea ce istoria a numit ”era noastră de după Cristos”. Începe lumea cea de după Cristos. Jertfindu-se, Iisus nu doar că ia asupra sa păcatele noastre, nu doar că înfruntă moartea, ci fondează o lume. Fondează chiar lumea în care trăim noi acum.

Marile isprăvi se fac doar prin jertfe mari.

Dacă nici Dumnezeu n-a putut altfel, înseamnă că pur și simplu altfel nu se poate…