SEVERINE. Viitor

Vedeta indiscutabilă a alegerilor din 6 decembrie este Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). Partidul acesta frust și agresiv, votat de peste jumătate de milion de români, care emană o vigoare barbară, a intrat pe scena parlamentară ca o noutate absolută, șocantă și înspăimîntătoare: cum? 9%?. Deși nici un analist politic nu putea spune prea multe despre Alianță la amiaza zilei de 6 decembrie, doar 24 de ore mai tîrziu sute de comentatori știau tot și mai mult decît tot. Ochi dați peste cap, agitație de suricate cînd apare umbra șoimului, zbucium și vaiet: ”Democrația e în pericol!”

De fapt, AUR bate-n cuie victoria oamenilor noi în politică. Ați vrut oameni noi, iată-i! Avem, de-o parte, o uniune care vrea să salveze România și de cealaltă parte o alianță care vrea să-i unească pe români. Ambele sînt partide cu oameni noi, cu idealuri. Ambele au cîte un proiect de viitor clar pentru România. USR și AUR mănîncă jar ca niște prădători tineri ce vor să trăiască; pe lîngă ele, PSD și PNL fac figură de dinozauri vegetarieni de mare tonaj care-și mestecă loboda.

Așadar, ce ne așteaptă? Păi, din două, una. Fie userism (adică, un fel de soviet corect politic, păzit de o miliție ideologică și populat de recenți cărora un Internet cu viteză din ce în ce mai mare le livrează fericirea prin antene cu din ce în ce mai mulți G), fie aurism (adică, un fel de stat legionar agiornat păzit de gardieni religioși, care guvernează o țară supărată pe modernitate, în care poporul își găsește fericirea în ample manifestații ortodox-naționaliste, pupă tricolorul de trei ori pe zi și mîrîie la străini). În aceste condiții, eu sper că România nu și-a pierdut norocul proverbial care a scos-o din atîtea belele în care românii înșiși au băgat-o.