De 20 de ani, subiectul accesului cetățenilor români în Statele Unite ale Americii fără viză se află și pe agenda relațiilor bilaterale dintre București și Washington, dar și pe agenda presei noastre. Iar trăsătura fundamentală a subiectului este împietrirea. Chestiunea se discută astăzi exact în aceiași termeni în care se discuta acum 5 ani, acum 10 ani, acum 15 ani, acum 20 de ani.

Impedimentul principal este același de 20 de ani. Legislația americană spune că accesul fără vize este acordat cetățenilor unei țări ca România numai dacă rata de respingere a cererilor de vize înregistrare în anul precedent este de 3% sau mai mică. Ministrul Aurescu ne spune că în acest moment sîntem cam pe la 10%. Ar fi putut adăuga că sîntem în zona de 10-14% respingeri cam de un deceniu.

În acest context, eu am o întrebare. De ce Dumnezeu punem noi tot timpul pe agenda bilaterală româno-americană chestia vizelor? În acest moment, 90% dintre românii care cer să meargă în America primesc acest accept. În plus, viza cea mai uzuală, turistică cum i se zice, îți permite șederea în America pentru 6 luni pe an și are valabilitate de 10 ani, în vreme ce mult doritul acces fără viză ar permite o ședere de maxim 3 luni pe an. Și apoi, ce-o fi atît de rău că ofițerii consulari americani de la București mai triază din românii care vor să treacă oceanul? Repet, în condițiile în care 90% dintre cereri primesc răspuns pozitiv.

Recomandări

AVERTISMENTUL LUI PUTIN CĂTRE OCCIDENT
CUM DEVII MAI PRODUCTIV LA MUNCĂ
ZIUA MONDIALĂ A RECICLĂRII
CUM VA FI VIAȚA ÎN WOVEN CITY
BIDEN FACE BANI PENTRU CAMPANIE
MACRON VA CERE ÎNCETAREA FOCULUI ÎN UCRAINA

Ce cred eu este că noi sîntem împietriți în subiect. În realitate, în afara unui simbolism cam gol de conținut pragmatic, regimul visa waver pentru români, acum, nu aduce nimic. Și, dacă tot nu-l putem obține și dacă tot nu am avea cine știe ce folos de pe urma lui, de ce tot batem apa-n piuă? Știu, guvernul care-l va obține se va lăuda deșănțat cu asta făcînd paradă populistă cu marile lui ”relații la Washington”. Dar, n-ar fi mai bine să fim încîntați că 90% dintre românii care vor să meargă în America pot merge, că americanii triază, iată, cu o sită nu prea deasă, și să cerem partenerului strategic lucruri mai utile și mai realizabile?