Încă de când am început să investesc la bursă, unul dintre principalele obstacole de care m-am lovit a fost identificarea companiilor în care să îmi plasez banii. Dimineața, când mă trezeam, deschideam platforma brokerului și aveam în fața ochilor cotațiile a sute de companii listate la BVB, fiecare purtând propriile riscuri și oportunități. Recunosc, primele investiții pe care le-am făcut nu au avut în spate un proces de o analiză riguroasă sau detaliată, inițial m-am concentrat pe companiile care se bucurau de efervescența și entuziasmul investitorilor din acel moment. Ulterior mi-am dat seama că întotdeauna cel mai bun research este cel pe care îl faci singur. Astfel, mi-am format propriul sistem de repere după care mă ghidez atunci când aleg o potențială investiție. Plec de la contextul economic și încerc să identific potențialele industrii sau sectoare care vor fi favorizate de acest context. De exemplu, o perioadă dominată de prețuri ridicate la gaze și curent electric poate influența pozitiv producătorii de energie sau, atunci când dobânzile sunt sus, așteptările sunt ca băncile să performeze mai bine decât alte industrii. Ulterior, urmăresc toate companiile din sectorul respectiv și încerc să îmi dau seama care are cea mai mică evaluare în raport cu perspectivele de creștere. În general, companiile mari, care au o cotă semnificativă de piață sunt considerate a fi investiții mai sigure, care să aducă un randament mai stabil. Pe de altă parte, se presupune că firmele mai mici sau mai tinere pot aduce un randament mai mare, dar și cu un risc mai ridicat. În final, am înțeles că procesul de analiză este subiectiv și că de multe ori, pe parcurs, pot interveni factori externi care să afecteze o companie și care să nu poată fi anticipați de analiști sau investitori. Tocmai din acest motiv consider că analiza și evaluarea reprezintă un proces continuu de învățare, transmis prin lecții pe care piața ni le oferă în fiecare zi.”